Leziunile infraclinice(nepalpabile) cu indicatie de excizie chirurgicala necesita utilizarea unei tehnici precise de ghidaj pentru a garanta succesul excizional si a reduce la minim excizia tesutului mamar normal. În functie de localizarea leziunii si preferintele radiologului sau ale chirurgului, se pot utiliza diferite metode de reperaj: marcarea tegumentara(desen pe piele), injectarea de coloranti sau a sistemelor ac-cârlig (harpon).
Reperajul preoperator se poate efectua prin marcarea tegumentului deasupra leziunii, pacienta fiind asezata în decubit dorsal, cu bratul ipsilateral în abductie de 90°. Evitându-se aplicarea unei presiuni cu transductorul, se masoara profunzimea la care este localizata tumora si se marcheaza tegumentar pozitia acesteia. Metoda este utila, în special, în cazul leziunilor superficiale cu dimensiuni medii, când distanta dintre leziune si tegument este mai mica de 2 cm. Marcarea tegumentara se poate asocia cu injectarea perilezionala a unui colorant.
Reperajul preoperator poate fi efectuat si cu variate sisteme ac-cârlig metalice (harpoane).
Plasarea ecoghidata a unui astfel de reper nu necesita, în general, anestezie locala. Pentru insertia sistemului ac-cârlig se utilizeaza calea cea mai scurt a pâna la leziune, folosind tehnica abordului longitudinal. Acul este introdus prin leziune astfel încât distanta dintre vârful acestuia si marginea leziunii sa fie mai mica de 5 mm, dupa care acul este extras, iar firul metalic ramâne pe loc. Se fixeaza extremitatea proximala a cârligului la tegument si se efectueaza doua clisee mamografice ortogonale (cranio-caudal si profil). Mamografia post-reperaj este utila pentru verificarea relatiei spatiale cârlig-leziune si constituie o proba medico-legala pentru radiolog.
Dupa interventia chirurgicala, pentru verificarea corectitudinii exciziei, se compara radiografia piesei operatorii cu cliseele mamografice initiale.
În cazul utilizarii cârligelor metalice, complicaitile sunt rare si constau în migrarea cârligului (uneori chiar extramamar) sau în sectionarea acestuia pe parcursul interventiei chirurgicale.
Concluzii
Utilizarea examenului mamografic ca metoda de screening în detectarea cancerului mamar incipient are drept consecinta descoperirea unui numar tot mai mare de leziuni mamare infraclinice, care necesita efectuarea unor manopere interventionale ghidate imagistic, fie pentru stabilirea diagnosticului lezional, fie pentru reperajul preoperator.
În cazul leziunilor vizibile atât ecografic, cât si mamografic, se prefera ghidarea ecografica datorita numeroaselor avantaje oferite de aceasta tehnica.
Acuratetea diagnosticului neoplasmului mamar creste considerabil daca rezultatele puncitilor percutane sunt corelate cu examenul clinic si imagistic. Tehnicile interventionale percutane necesita o strânsa colaborare între radiolog, anatomopatolog si chirurg, cooperarea între aceste trei specialitati asigurând rezultate optime.
Nu mai aștepta!
Programează-te la o consultație azi. Mai bine previi decât să tratezi.